Care sunt diferențele între medicina vestică (clasică) și medicina alternativă ?

Hipocrate (sec 4 IC), părintele medicinei ne învăţa că natura organismului uman poate fi înţeleasă doar dacă este privită ca un întreg. In secolul 14 DC, Paracelsus ne va spune că boala şi sănătatea corpului uman se bazează pe armonia dintre om (microcosmos) şi natură (macrocosmos), iar ca rezultat al acestei idei hermetice de armonie, universul macrocosmic era considerat ca fiind prezent în fiecare microcosmos al unei persoane. Astăzi însă, medicina modernă se îndepartează mult de filozofia şi medicina lui Hipocrate sau de ideile lui Paracelsus. În prezent medicii se concentreaza mai mult pe a pune un diagnostic şi a da un tratament specializat pe o anumită boală uitând,să privească entitatea umană în individualitatea ei.

Medicina alopată

Medicina clasică, alopată, este medicina care defineşte sănătatea ca fiind de fapt absenţa bolii, “Alopatie” vine de la grecescul allos care înseamnă diferit şi pathos care înseamnă suferinţă şi este legată de numele cunoscutului medic german Samuel Hahnemann care, la începutul sec 19 pune bazele homeopatiei. Prin acest termen el încearcă să definească medicina care se practica în toate spitalele vremii, pentru a o putea deosebi de noua metodă de tratament dezvoltată de el care se baza pe principiul similitudinii şi a carei denumire vine de la grecescul “homeos” care înseamnă “asemanator” şi “pathos” care înseamnă suferinţă.

Cele mai multe dintre medicamentele pe care le foloseşte pentru tratamente au prefixul “anti”, de exemplu febra se tratează cu antitermice, durerea cu antialgice, tusea cu antitusive etc. Este un tip de medicină familiar societăţilor occidentale şi reprezintă o abordare biologică a vindecării.

Medicina alopată a luat avânt după 1848, când în Statele Unite a fost creat “American Medical Association” (AMA). Chiar dacă în acele vremuri multe clinici americane se bazau pe tratamente homeopate şi naturopate, medicina alopată a luat un puternic avânt, succesul înregistrat datorându-se în mare parte progreselor făcute de ştiinţă în ceea ce priveşte producţia anumitor tipuri de vaccinuri şi a dezvoltării de medicamente specifice, care puteau să trateze bolile. În aceeaşi vreme, descoperirea antibioticelor a dus la o rapidă creştere a industriei farmaceutice. Meseria de farmacist se va dezvolta separat de cea a medicinei alopate, ajutând-o astfel să îşi asigure locul dominant în ceea ce priveşte tratamentele şi vindecările.

În medicina clasică, bolile mentale şi dereglările emoţionale sunt de obicei văzute ca o boală a creierului, sau ca defecte de caracter, medicii cautând să trateze aceste dereglări prin modificarea fiziologiei creierului cu ajutorul medicamentelor sau a modificarilor comportamentale. Medicina alopată nu ţine cont de impactul minţii asupra sănătăţii sau vindecării. În ceea ce priveşte corpul, alopaţii timpurii au mers pe urmele lui Descartes, având o viziune mecanicistă asupra corpului şi separând-ul în părţi componente. Ei căutau cauze fizice ale bolilor şi încercau să numească, definească şi trateze anumite boli specifice organului respectiv. În ceea ce priveşte partea spirituală, aceasta este separată total de tot ceea ce înseamnă sănătate şi vindecare, fiind de obicei privită ca o abordare non ştiinţifică. Deşi medicina alopată recunoaşte că multe simptome au o componentă mentală (de exemplu stresul emoţional poate să ducă la ulcer sau dureri cronice de cap), abordarea sa generală este aceea de a suprima simptomele, atât cele fizice cât şi cele psihologice. De exemplu, dacă pacientul are tensiunea mare, un medic alopat îi va da pastile pentru scăderea tensiunii, pastile care nu vor trata de fapt cauza apariţiei acestei dereglări în organism. În medicina alopată, principala cauza a îmbolnăvirilor este considerată a fi acţiunea bacteriilor patogene şi viruşilor sau dereglările biochimice; în diagnosticarea bolilor se folosesc testele ştiinţifice, medicamentele, iar chirurgia şi radiaţiile fac parte dintre uneltele cheie în tratarea problemelor de sănătate.

Medicina holistică, alternativă

Spre deosebire de medicina alopată, medicina holistică vede starea de sănătate ca fiind de fapt o stare de completă bunăstare fizică, mentală şi socială (holism – concepţie potrivit căreia întregul nu poate fi redus la suma componentelor sale, deoarece aceste componente sunt în strânsă interacţiune între ele, din grecescul holos = întreg).

Bolnavul nu este privit ca o sumă a organelor sale,ci ca un ansamblu de elemente care interacţionează între ele, iar metodele de tratament se adresează bolnavului şi nu bolii organelor respective, ocupându-se concomitent de mintea,corpul sau sufletul acestuia.Altfel spus, medicina holistică este arta şi ştiinţa vindecării care se adresează persoanei privită ca un TOT, un întreg indivizibil – corp, minte şi spirit şi urmareşte evaluarea şi echilibrarea fiinţei umane, din punct de vedere fizic, emoţional, mental şi spiritual.

Boala este privită ca o manifestare a unei disfuncţii a întregii fiinţe şi nu ca un eveniment izolat. Cu alte cuvinte ea se adresează tuturor părţilor unei persoane şi nu unui anume aspect fizic în care boala este mai evidentă. Bolile fizice sunt privite ca fiind simptome ale unei mari dereglări care pot sau nu să aibă rădăcinile în plan fizic. În practică asta înseamnă că fiecare persoană este văzută ca o entitate individuală şi mai putin ca având o boală anume. Boala fiind înţeleasă ca rezultat al unei dereglări fizice, emoţionale, spirituale, sociale şi ambientale face ca vindecarea, să aibă loc natural în momentul în care aceste aspecte ale vieţii sunt readuse la echilibrul iniţial. De multe ori, pentru ca vindecarea să aibă loc, nu medicul e cel care face munca de vindecare, ci pacientul prin schimbarea modului de viaţă, a credinţelor şi a vechilor obiceiuri. Pentru a ajuta însă pacientul să facă această schimbare pot fi folosite toate metodele potrivite de la medicaţie la meditaţie.

Practica medicinii holistice integrează terapii complementare şi convenţionale care promovează o sănătate optimă şi previne şi tratează bolile privite ca un întreg, adresându-se factorilor care au contribuit la apariţia aceastora. Medicina holistică pleacă de la idea potrivit căreia corpul uman este echipat să reziste la boală şi să îşi vindece ranile.Când apare o boală,primul pas în vindecarea holistica este să se vadă ce se poate face pentru a întări imunitatea naturala a organismului, pentru ca acesta să poată lupta mai bine cu boala. Rezultatele însă nu vor apărea peste noapte, ci în timp, odată cu întărirea capacităţii de apărare a organismului şi nu vor exista nici efecte secundare dăunătoare sănătăţii.Medicina holistică se concentrează astfel pe prevenirea bolilor şi menţinerea sănătăţii, văzând sănătatea ca un echilibru al corpului, mental, emoţional, spiritual şi fizic, toate aspectele fiind privite a fi în intercorelaţie unele cu altele. Ea priveşte simptomele ca un semn al unei instabilităţi profunde a persoanei şi caută să restabilească echilibrul fizic şi mental care apoi va atenua acele simptome. De exemplu, dacă ai o durere de spate, în loc să apelezi imediat la pastile care îţi vor stopa durerea, vei lua în considerare un tratament osteopatic care va înlătura cauza apariţiei acestei dureri.

Orice dizarmonie se crede că stresează corpul şi poate duce la boală. Pentru a lupta cu boala, medicina alternativă foloseşte o gama mare de terapii pentru a ridica imunitatea organismului şi a restabili balanţa iniţială. Printre aceste terapii alternative se numără:

–          acupunctura, care tratează bolile cu ajutorul acelor aplicate pe diferite puncte ale canalelor energetice numite meridiane;

–          presopuntura, care foloseşte aceleaşi principii ca şi acupunctura, doar că în loc de ace foloseşte presiunea degetelor;

–          reflexoterapia, metodă de tratament care se realizează prin masarea zonelor reflexogene;

–          fitoterapia sau terapia cu ajutorul plantelor;

–          meloterapia, care tratează cu ajutorul sunetelor;

–          cromoterapia, care foloseşte terapia cu ajutorul culorilor;

–          aromoterapia, care foloseste uleiurile esenţiale în tratamente;

–          gemoterapia, care tratează cu ajutorul extractelor din muguri şi din alte ţesuturi  vegetale embrionare

–          homeopatia,care este o metodă de stimulare energetică a forţei vitale a organismului  cu ajutorul remediilor homeopatice folosite pe principiul similitudinii.

Nu neagă nimeni meritele incontestabile ale medicinei alopate care de multe ori a salvat vieţi dar care însă astăzi a ajuns să ne trateze ca pe niste obiecte. Ideal ar fi însă ca în viitor să asistăm la o reală reconciliere între toate ideile şi metodele utilizate în medicină, cu unicul scop de a sluji omului şi sănătăţii acestuia.